Tu unde ești?

Bine ai ieșit din sesiune!

Bine ai revenit în viață!

Acum mori din nou.

Așa cum faci de fiecare dată când respiri pentru mine.

Așa cum faci de fiecare dată când respiri așa cum zic eu.

Așa cum faci de fiecare dată când nu respiri tu

... după cum vrei tu

... după cum simți tu

... după cum știi tu.

Așa cum faci acum

... sau nu.

Cine sunt eu să îți zic ție ce să faci?

Cine sunt eu să îți fie frică de mine?

Cine sunt eu de fapt?

Sunt tu?

Și mie mi-e frică.

Și mie mi-e frică de tine la fel cum și ție ți-e frică de mine.

Iar frica asta mă face să fiu ca toți ceilalți care sunt ca noi...

fricoși.

Mi-e frică să să mor.

Mi-e frică să fiu arătat cu degetul.

Mi-e frică să se uite ceilalți la mine și să spună că sunt un ciudat.

Mi-e greu să accept faptul că sunt incomplet,

Uneori incompetent.

Și pot să îmi creez povești așa încât să pot trăi în lumea asta.

Am imaginație bogată.

E frumoasă și lumea asta.

Chiar dacă nu e a mea.

Și cine sunt eu?

Și cine ești tu?

Cine ești tu să îmi creezi mie lumea?

Cine ești tu să îmi spui cum să respir?

Cine ești tu să îmi spui dacă să respir sau nu?

Cine ești tu să îmi spui cum să mă simt, cum să acționez și din ce motive?

Crezi că eu nu gândesc?

Crezi că eu nu simt?

Crezi că eu nu știu ce e bine și ce nu... cel puțin pentru mine?

Și dacă sunt prost,

dacă sunt nebun,

dacă sunt ciudat,

ce-ți pasă ție?

Cine ești tu?

Îți pasă de mine sau îți pasă de tine?

Pentru că dacă îți pasă de mine, lasă-mă pe mine să mă ocup de asta.

Dacă îți pasă de tine...

Fă să îți pese și nu asculta de mine.

Ori că zic albă ori că zic neagră,

Tu fă ce ai tu de făcut, nu ce îți zic eu.

Ce e neagră pentru unu, poate fi albă pentru altul.

Și poate că nu există doar alb și negru.

Poate că nu există doar alb, negru și gri.

Și poate că roșul e de fapt verde

Iar cercul e de fapt pătrat...

Cine sunt eu să îți limitez viziunea?

Cine sunt eu să îți limitez potențialul?

Iar dacă mie mi-e frică să spun sau să fac ceva, atunci de ce să te trag pe tine lângă mine în frica asta?

Iar dacă tu vezi lumea diferit, de ce să stai lângă mine?

De ce să te țin aici lângă mine?

De ce să te limitez?

Te rog, zboară dacă simți asta.

Târăște-te dacă simți asta.

Fii ca mine dacă simți asta...

Și de ce te uiți la mine în gură?

Nu ai nevoie de mine să îți zic ce să faci și asta e tot ce primești de la mine.

Eu sunt societatea și te vreau ca mine.

Și de fiecare dată când îți zic ce să faci te îngrădesc pe tine.

Ție frică?

Ai nevoie de cineva care să îți spună ce să faci și încotro te îndrepți?

Atunci caută cinevaul acela care să îți zică încotro să te îndrepți.

Rezonează cu persoana respectivă.

În gănduri, în trăiri, ăn emoții...

Simte în suflet cine te ghidează.

Iar după ce îți găsești ghidul... nu-l mai băga în seamă!

Cine e el să îți zică ce să faci?

Cine sunt eu să îți zic ce să faci?

E de ciudat ce se întâmplă:

- fă aia, nu face aia,

Fă ailaltă, nu face ailaltă.

E negru, nu e alb.

Nu e negru, nu e nici alb.

Există și gri.

E roșu, nu e verde,

E cerc, nu e pătrat...

Te intreb: Unde ești tu aici?

De ce e roșu și nu e verde?

Pentru că zic eu?

Sau pentru că așa il vezi tu?

Așa îl vezi?

Chiar e roșu din adâncul sufletului tău?

Sau ți-e frică să zici că parcă vezi verde acolo când știi că eu de fapt văd roșu?

Unde ești tu?

Înțelegi ce zic?

Te omor de fiecare dată când îți zic ce să faci.

Și de aceea nu vreau să îți zic ce să faci.
Și te întreb te tine:
Tu unde ești?

Bine ai ieșit din sesiune!
Bine ai revenit în viață!
Acum mori... ca mine.