Sunt singur.
Acum sunt din nou singur.
Familia mi-a fost doar locul de plecare.
Tot ce știu acum știu datorită lor.
Datorită lor, a prietenilor lor, a circumstanțelor în care am fost pus.
De la ei a început totul.
Iar acum sunt aici.
Și mă întreb:
Încotro mă îndrept?
Încotro mă îndrept?
De ce am respirat acea primă gură de aer?
Nu mai sunt gol.
Vreau să fiu.
Vreau să fiu gol.
Și sunt gol...
În fix momentul când scriu acest rând
Mă simt gol.
E un sentiment de armonie cu natura.
Parcă fac parte din natură
Și natura face parte din mine.
Și nu sunt singur.
Natura este cu mine.
Iar eu fac parte din natură,
Iar tu faci parte din natură.
Nu sunt singur.
Sunt cu natura.
Sunt cu toți voi cei din natură;
Natura este cu noi și noi suntem cu natura.
Natura suntem noi și toate cele din jurul nostru.
Iar când m-am născut am respirat pentru că așa a fost natural.
De ce am respirat acea primă gură de aer?
Pentru că așa a fost natural.
Și tot ce se întâmplă, se întâmplă pentru că așa e natural.
Iar când sunt gol accept naturalețea vieții.
Eram gol când m-am născut.
Eram pur și puteam învăța orice.
Tot ce știu acum, știu datorită intâmplărilor trecute.
Sunt parte a naturii...
Dar nu am cunoscut natura.
Respir ca să cunosc natura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu