Înainte de culcare

Tăcerea îţi umple mintea cu gânduri.
Şi vrei să mai zic ceva ca să nu te auzi pe tine.
Şi vreau să mai zic ceva ca să mă aud pe mine.

E emoție

E emoție.

Sunt uman.

De ce să vreau să nu fiu trist?

E o emoție.

Trăiesc.

Și trăiesc emoția asta la maxim.

O simt.

O să îmi treacă la un momentdat.

De ce să îmi cenzurez emoțiile când asta e tot ce am?

Sunt uman.

Sunt trist acum.

Trăiesc tristețea, mă bucur de ea.

O să treacă, o să vină o altă emoție.

Deocamdată o am pe asta.

Pot să o cenzurez și să mă prefac că totul e bine

Sau pot să o trăiesc... să mă bucur de ea.

Sunt uman.

Mulțumesc...

Ce trăim?

Te întinzi în pat.

Închizi ochii.

Începi să adormi.

Adormi.

Dormi...

Visezi...

Visezi...

Somnul îți trece.

Începi să te trezești.

Te trezesti.

Deschizi ochii.

Ce-ai trăit?

Unde este viața noastră?

Începi ziua.

Îți faci rutina de dimineață.

Îți faci treburile zilei.
Faci pași spre visele tale.

Ziua îți trece.

Faci rutina de seară.

Te pui în pat.

Respiri adânc,

Închizi ochii.
Adormi

Ce-ai trăit?

Unde este viața noastră?

Traiesc ce simt

Când sufletul meu devine pierdut,
Când mintea mi-e goală și n-am nici un gând,
Când nu știu ce simt dar simt asta intens,
Acum mă întreb: eu de ce trăiesc?

Acum sunt pierdut și încep să mă găsesc
Sunt gol înăuntru și parcă plutesc
Sunt calm și liniștit, nu-mi pasă de nimic.
Vreau să fiu așa până la nesfârșit.

Întâi să-mi pese

Nu îmi pasă de oameni.

Dar dacă ajung mai sus poate că îmi pasă.

Iar ca să ajung mai sus e nevoie să imi pese.

Am nevoie să îmi pese.

Mi-e frică să pierd ce am

Mi-e frică de necunoscut,

Mi-e frică de imprevizibil.

Vreau să știu ce urmează,

Vreau să fiu în control.

Nu vreau să fiu rănit.

Iar dacă se va întâmpla asta, măcar vreau să știu.

Mi-e frică de necunoscut,

Mie frică de imprevizibil.

Sunt recunoscator

Sunt recunoscator ca respir. Sunt viu.

Sunt recunoscator pentru acest moment in care scriu.

Sunt recunoscator pentru toate experientele prin care am trecut.

Acum sunt ceea ce ele m-au facut.

Sunt recunoscator.

Subconstientul spune: Mi-e frica de succes

Constientul: Oricine poate orice. Daca Tibi poate, pot si eu!

Subconstientul: Mi-e frica de succes

Constientul: Daca lucrez destul de mult o sa fiu o persoana de succes

Subconstientul: Mi-e frica de succes

Constientul: Trebuie sa depun mai mult efort

Subconstientul: Mi-e frica de succes. Esuez

Constientul: Trebuie sa invat mai multe.

Subconstientul: Mi-e frica de succes. Refuz succesul

Constientul: Trebuie sa aplic cunostintele adunate pana acum

Subconstientul: Mi-e frica de succes.

Constientul: Trebuie sa imi vizualizez visele ca sa ma motivez sa fac ceea ce trebuie.

Subconstientul: Mi-e frica de succes.

Constientul: Vreau sa am succes, dar constant imi pun bete in roate... Singur. Eu cu cine tin? De ce tot imi repet greselile? De ce tot renunt la ceea ce trebuie sa fac? De ce nu fac ce trebuie cum trebuie cand trebuie?

Subconstientul: Mi-e frica de succes.

Constientul: Ma comport de parca nu vreau sa am succes, de parca refuz sa am succes... de parca... mi-e frica...

Subconstientul: Mi-e frica de succes.

Constientul: De ce mi-e frica de succes?

Constientul: Vreau sa cunosc succesul. 

Constientul: Vreau sa cunosc succesul si am nevoie sa imi reprogramez subconstientul sa vrea sa cunoasca succesul.

Subconstientul spune: ...

Cine sunt? (partea a doua)

prima parte

Sunt singur.

Acum sunt din nou singur.

Familia mi-a fost doar locul de plecare.

Tot ce știu acum știu datorită lor.

Datorită lor, a prietenilor lor, a circumstanțelor în care am fost pus.

De la ei a început totul.

Iar acum sunt aici.

Și mă întreb:
Încotro mă îndrept?

De ce am respirat acea primă gură de aer?

Nu mai sunt gol.

Vreau să fiu.

Vreau să fiu gol.

Și sunt gol...

În fix momentul când scriu acest rând

Mă simt gol.

E un sentiment de armonie cu natura.

Parcă fac parte din natură

Și natura face parte din mine.

Și nu sunt singur.

Natura este cu mine.

Iar eu fac parte din natură,

Iar tu faci parte din natură.

Nu sunt singur.

Sunt cu natura.

Sunt cu toți voi cei din natură;

Natura este cu noi și noi suntem cu natura.

Natura suntem noi și toate cele din jurul nostru.

Iar când m-am născut am respirat pentru că așa a fost natural.

De ce am respirat acea primă gură de aer?

Pentru că așa a fost natural.

Și tot ce se întâmplă, se întâmplă pentru că așa e natural.

Iar când sunt gol accept naturalețea vieții.

Eram gol când m-am născut.

Eram pur și puteam învăța orice.

Tot ce știu acum, știu datorită intâmplărilor trecute.

Sunt parte a naturii...

Dar nu am cunoscut natura.

Respir ca să cunosc natura.

Sunt pierdut

Nici nu știu exact unde sunt.

Sunt aici. În lumea asta fizică.

Respir.

Trăiesc.

De ce?

E ceață.

Am ochii închiși.

Nu știu ce e în jurul meu.

Trăiesc aici.

Exist aici.

Dar oare sunt prezent?

Cine sunt?

Întâi m-am născut.

Eram gol.

Atât înăuntru cât și pe dinafară.

Eram singur.

În fix momentul când am ieșit am fost singur.

Erau oameni in jurul meu,

Eram ținut de cineva în mâini...

Dar singur am tras acea primă gură de aer.

Am simțit o durere puternica.

A fost prima gură de aer pe acest pământ.

De ce am respirat acea primă gură de aer?

Am fost singur.

Am primit o familie.

Iar de atunci nu m-am mai simțit singur o perioadă.

Familia aceasta m-a imbrăcat.

Atât înăuntru cât și pe dinafară.

Mi-a dat haine ca să nu îmi fie frig.

Mi-a oferit hrană ca să supraviețuiesc.

Mi-a oferit sprijin.

Mi-a oferit experiențe.

Mi-a oferit învățături.

Familia mea mi-a oferit prietenii ei.

Prietenii aceștia mi-au oferit și ei diferite...

... experiențe,  învățături și poate alți prieteni

Și alte experiențe, alte învățături, poate alți prieteni.

Iar acești alți prieteni mi-au oferit alte experiențe, alte invățături si poate alți prieteni.

Acum sunt aici.

Sunt toate experiențele mele de până acum.

Mă întreb:

Sunt eu?

Sau sunt experiențele mele?

Sunt eu, acel om singur care m-am născut?

Sau sunt eu, toate experiențele mele care m-au făcut?

De ce am respirat acea primă gură de aer?

partea a doua

Sunt recunoscător că te-am cunoscut

Nu găsesc cuvinte

Ca să imi descriu

Starea-n care sunt...

Și mi-e greu să scriu.

Sunt recunoscator

Că te-am cunoscut

A fost frumos ce-a fost...

”A fost” e-n trecut.

Nu-s trist pe ce-a fost,

Sunt trist că nu mai e.

Sunt trist dar îmi trece...

A fost și asta e.

Acum sunt aici

Mă gândesc la mine

Vreau să știu ce simt...

Vreau să-ți fie bine.

Ești o fată faină

Și la caracter.

Vreau să-ți fie bine.

Asta e ce sper.

Îți mulțumesc iubito

Pentru tot ce-a fost.

A fost si constructiv.

Îți mulțumesc frumos.

Și mă uit la mine...

Parcă mi-a trecut

Sunt recunoscător iubito

Că te-am cunoscut.