Închide ochii, respiră relaxat şi incepe să adoarmă. Işi aude vocea din capul lui cum vorbeşte. Parcă îşi spune ceva:
Dacă vrei să călătoreşti repede, călătoreşte singur. Dacă vrei să călătoreşti departe, călătoreşte însoţit.
Îi un proverb african pe care îl citise pe facebook acum câteva zile.
Se aude pe el când spune cu voce tare, şi e conştient de ce spune:
Vreau să călătoresc singur. Vreau să ajung mai repede la destinaţie.
Aude o voce exterioară:
Proverbul ăsta e mai mult lumesc.
Realizează că e înconjurat de întuneric. Presupune că e în mintea lui şi presupune că e tot el cel care vorbeşte aşa că se ascultă cu atenţie.
Dacă vrei să ajungi la o destinaţie fizică mai indepartată, probabil că e mai bine să călătoreşti în echipă.
Îşi vede unii prieteni în jurul lui. Se uită cu toţii la el şi simte că toţi vor să îl ajute. Şi el vrea să îi ajute. În faţa lui se vede o glugă... o glugă gri... o glugă gri ce acoperă capul cuiva... un hanorac gri ce acoperă corpul cuiva. Nu vede cine îi vorbeşte:
Dacă te referi la călătorie spirituală, probabil că oricum singur o porţi.
Devine iar inconjurat de întuneric... Simte că nu e întuneric. Simte că de fapt nu este nimic. Simte singurătate. Realizează că e singur.
Şi ce e fain la călătoria spirituală e că de fapt nu eşti niciodata singur.
Din întuneric apare parcă vag Identitatea cu hanorac gri. Identitatea cu hanoracul gri e de fapt cel care vorbeşte. Se apropie de el în timp ce vorbeşte:
Dacă simţi că vrei să te desprinzi de ceilalţi, fă-o.
Vede in jurul lui prietenii de mai devreme. Toţi se tin de mâini şi toţi îl ţin de mâini. Simte o dorinţă puternică de a le da drumul prietenilor.
Dacă simţi că vrei să călătoreşti singur, fă-o.
Se uită cum se ţine de mâinile celor din jurul lui. Vrea să se desprindă... Începe să se facă din nou întuneric. Începe să se facă din nou singurătate. Identitatea cu hanorac gri se apropie de el. Îi pune mâna pe piept şi o ţine acolo. Se uită la pieptul lui şi spune:
Te ai tot timpul pe tine.
Se uită în ochii lui. Este din nou întuneric.
Tu eşti totul.
Vizualizează întregul univers cum se reduce la fiinţa lui şi simte cum el e singurul lucru existent, el e cel care poate creea întregul univers de aici încolo. Se simte un creator de universuri.
Eşti în conexiune cu natura,
Totul în jurul lui devine natură: iarbă verde sub picioare, copaci în jurul lui, flori, animale, munţi in departare, soare şi o temperatură plăcută. Vede doi iepuri care se îmerechează şi care se uită pentru o fracţiune de secundă la el. În acel moment simte cum toate animalele din jurul lui se uită la el. Identitatea cu glugă gri este tot cu el, tot cu mâna pe pieptul lui.
eşti parte din natură.
Este desculţ şi simte pământul puţin rece. Simte cum natura comunică cu el prin picioare. Simte cum picioarele se afundă în pământ.
Iar noi...
Observă că şi Identitatea cu glugă gri este desculţ cu picioarele afundate în pământ.
eu, tu, prietenii noştrii, oamenii pe care nu îi cunoaştem care trec acum pe lângă noi...
Cadrul se schimbă, acum sunt pe o stradă aglomerată şi observă cum mulţi oameni trec pe langă ei. El este încălţat, iar Identiatatea cu glugă gri este desculţ. Toţi oamenii se uită la el pentru o fracţiune de secundă după care îşi văd de treabă. Printre oamenii care trec pe lângă ei, identifică şi câţiva prieteni. Simte un pic de răutate din partea prietenilor pentru că parcă le-a dat drumul mai devreme... le comunică faptul că este de partea lor iar aceştia îşi văd de treburi în continuare.
suntem tot natură...
Toţi oamenii devin desculţi.
fie că realizăm asta, fie că nu.
Toţi oamenii devin din nou încălţaţi inclusiv el. Identitatea cu glugă gri e tot desculţ.
Iar tu,
Îi bate cu mâna pe piept.
oricât de singur te simţi,
Devine din nou întuneric. Nu simte singurătate.
eşti cu tine.
Simte în piept şi în picioare conexiune cu ce e în exteriorul lui.
Eşti parte din natură.
Simte sub tălpi pământul.
Scopul naturii e unul comun,
Vede cei doi iepuraşi care se împerechează. În spatele lor creşte un copac. Din când în când îi cad frunzele apoi cresc altele, apoi mai creşte copacul apoi iar cad frunzele... şi tot aşa. Copacul devine mare.
Iar scopul tău e să ajuţi natura spre acest scop comun aşa cum îţi este ţie destinat.
Cad frunze uscate în jurul lui. Se pun pe pământ. Picioarele incep să i se acopere cu frunze. Simte că vrea să le scoată din frunze... Le scoate. E bucuros. Prinde din aer o frunză uscată. Se uită la ea. O face verde. Realizează că frunza asta a aparţinut unui copac şi că şi-a făcut treaba, i-a oferit oxigen copacului. Acum frunza se uscase şi avea altă misiune: să cadă pe pământ, să îmbunătăţescă solul, să ajute alte vietăţi să crească.
El vorbeşte cu voce tare:
Fiinţa devine sol...
Vizualizează frunza uscată cum devine sol.
Solul devine fiinţă...
Vizualizează cum în sol se nasc diferite microorganisme, diferite vietăţi şi vizualizează un copac micuţ. Copacul începe să crească lângă el.
Fiinţa crează frunze...
Vizualizează frunzele cum cresc şi cum oferă oxigen copacului. Vizualizează rădăcini înfipte bine in pământ. Frunza din mână se uscase. Îi dă drumul jos, să cadă cu celelalte frunze.
Frunzele devin sol...
Înţelege şi îşi spune în gând:
Solul este fiinţă.
Se uită la picioare şi vede cum îi sunt acoperite cu frunze. Simte că vrea să le scoată din frunze. Parcă le-a mai scos o dată. Vede în depărtare iepuraşii, iar în spatele lor vede Identitatea cu glugă gri cum se uită la el. Se uită repede la copacul micuţ de lângă el. Copacul crescuse. Se uită la picioare. Nu mai erau acoperite cu frunze.
Aude parcă o voce exterioară.
Dacă simţi că vrei să te desprinzi fă-o. Dacă la un momentdat simţi ca vrei să te întorci, fă-o.
Îşi aminteşte de prietenii lui.
Devine din nou întuneric. Simte gol la picioare.
Şi înainte să pleci, vreau să te mai las cu ceva:
Apare din nou Identitatea cu glugă gri:
Orice faci în drumul tău,
Îi pune mâna pe piept şi se uită în ochii lui.
te rog,
Îl bate pe piept.
nu te pierde pe tine.
Îşi pune mâna pe piept ca să îşi simtă Identitatea... Identitatea cu glugă gri dispare.
Se trezeşte.
Stă pe spate şi observă că are o mână pe piept.
Bună dimineaţa!
