Înainte de culcare

Tăcerea îţi umple mintea cu gânduri.
Şi vrei să mai zic ceva ca să nu te auzi pe tine.
Şi vreau să mai zic ceva ca să mă aud pe mine.

E emoție

E emoție.

Sunt uman.

De ce să vreau să nu fiu trist?

E o emoție.

Trăiesc.

Și trăiesc emoția asta la maxim.

O simt.

O să îmi treacă la un momentdat.

De ce să îmi cenzurez emoțiile când asta e tot ce am?

Sunt uman.

Sunt trist acum.

Trăiesc tristețea, mă bucur de ea.

O să treacă, o să vină o altă emoție.

Deocamdată o am pe asta.

Pot să o cenzurez și să mă prefac că totul e bine

Sau pot să o trăiesc... să mă bucur de ea.

Sunt uman.

Mulțumesc...

Ce trăim?

Te întinzi în pat.

Închizi ochii.

Începi să adormi.

Adormi.

Dormi...

Visezi...

Visezi...

Somnul îți trece.

Începi să te trezești.

Te trezesti.

Deschizi ochii.

Ce-ai trăit?

Unde este viața noastră?

Începi ziua.

Îți faci rutina de dimineață.

Îți faci treburile zilei.
Faci pași spre visele tale.

Ziua îți trece.

Faci rutina de seară.

Te pui în pat.

Respiri adânc,

Închizi ochii.
Adormi

Ce-ai trăit?

Unde este viața noastră?

Traiesc ce simt

Când sufletul meu devine pierdut,
Când mintea mi-e goală și n-am nici un gând,
Când nu știu ce simt dar simt asta intens,
Acum mă întreb: eu de ce trăiesc?

Acum sunt pierdut și încep să mă găsesc
Sunt gol înăuntru și parcă plutesc
Sunt calm și liniștit, nu-mi pasă de nimic.
Vreau să fiu așa până la nesfârșit.

Întâi să-mi pese

Nu îmi pasă de oameni.

Dar dacă ajung mai sus poate că îmi pasă.

Iar ca să ajung mai sus e nevoie să imi pese.

Am nevoie să îmi pese.

Mi-e frică să pierd ce am

Mi-e frică de necunoscut,

Mi-e frică de imprevizibil.

Vreau să știu ce urmează,

Vreau să fiu în control.

Nu vreau să fiu rănit.

Iar dacă se va întâmpla asta, măcar vreau să știu.

Mi-e frică de necunoscut,

Mie frică de imprevizibil.